Demult voiam sa impartasim cu voi cateva povesti…
Este o poveste cu un baiat… sa ii spunem Stefan.
Acum apropape 2 ani, era luna mai, ne-a trecut pragul un baiat de clasa a VII-a. Deci… sa ii spunem Stefan 😊.
A spus asa: “Eu la toate materiile am numai 10. Doar la matematica nu am 10. Joi dau teza la matematica – ma puteti ajuta sa iau 10 ? ”
M-am uitat surprinsa la el. Mama lui statea undeva mai in spate si il lasa pe el sa vorbeasca…
I-am spus: “Nu cred ca te pot ajuta sa iei 10 la aceasta teza. Dar te pot ajuta sa iei 10 la anul pe vremea aceasta, la Evaluarea Nationala”
Ghiciti ce s-a intamplat … Peste un an, la Evaluarea Nationala, Stefan a luat 9.95 la matematica.
Si mai este o poveste cu o fata. Sa ii spunem Alina. A venit la noi in vara in care trecea in clasa a VII-a. Spunea: “Nu inteleg nimic din geometrie, este groaznica. Matematica e oribila.” Am indragit-o din prima clipa pentru sinceritate. Am lasat-o sa isi exprime toate frustrarile. Da, cred din tot sufletul ca matematica este groaznica pentru cine nu o intelege si este bombardat zi de zi cu lectii noi si note proaste la scoala. Au urmat doi ani de munca. Dar Alina a muncit serios. Si cu aceeasi sinceritate cand nu stia sau nu intelegea ceva. A luat 9.50 la matematica la Evaluarea Nationala.
Nu are rost sa spunem cat ne umplu sufletul asemenea evolutii ale copiilor… Trecem peste asta 😊 …
Dar ce vreau neaparat sa va spun: in matematica sau informatica nu pot sa vina rezultate peste noapte. Sau dupa 3 sedinte intensive… Sau dupa un weekend in care trag tare…
La alte discipline se poate, dar nu la matematica.
Unii copii sau parinti vin la noi cu aceste asteptari, sa ii pregatim urgent si intensiv pentru teza de saptamana viitoare. Noi incercam, dar evident rezultatele nu sunt cele imaginate si dorite de parinti.
Haideti sa vedem de ce a avut succes Stefan… In primul rand pentru ca el insusi si-a dorit sa devina mai bun la matematica, nu mama, nu tata, nu bunica.
In al doilea rand, pentru ca si-a dat seama si a acceptat ca el trebuie sa faca ceva, nu profesorul. Cu alte cuvinte nu a dat vina pe profesor: “ma persecuta”, “m-a luat la ochi”, “la randul meu intotdeauna da mai greu”. A inteles si a acceptat ca la el este loc de imbunatatire.
Si in al treilea rand, dar la fel de important – daca primele doua determina inceputul si seteaza obiectivul (nota 10 😊 ), apoi urmeaza munca pentru atingerea obiectivului. Munca de zi cu zi, cu perseverenta si seriozitate. Mai bine de un an. Inclusiv in vacante.
Dar Alina ? Evolutia ei frumoasa a fost determinata de faptul ca isi asuma cu totala sinceritate toate greselile, tot ce nu stia, zi de zi, tema de tema, impletit cu atentie, focus si dorinta de a intelege si de a nu mai gresi. Si bineinteles, munca, munca, multe caiete umplute cu exercitii…
Este infinit mai buna asumarea, recunoasterea greselilor – chiar si cele din neatentie – si a zonelor pe care nu le stapanim, decat abordarea “dar am stiut…” “nu stiu de ce mi-a scazut atata…” “dar a fost numai un minus gresit”… “dar mi-a iesit pana la urma si mie” …
Din rezolvari mazgalite, pline de greseli, de corecturi, de reveniri, Alina a ajuns sa rezolve curat, frumos, explicat tot pas cu pas, ca la carte.
Devenirea copiilor nostri nu e usoara… Unii sunt talentati la muzica, altii la desen, altii la literatura, altii la matematica. Dar dincolo de orice talent sau inteligenta nativa, trebuie inteles ca: trebuie timp , trebuie munca si trebuie asumarea greselilor.
Si chiar daca nu ajung toti la 9.50 sau la 9.95, cu siguranta ca vor avea in acest fel o evolutie care sa ii faca sa prinda incredere si sa priveasca in urma cu… mandrie <3
